De multe ori m-am intrebat ce este fericirea si cum pot si eu sa ajung la ea si sa fiu si eu fericita. Mult timp nu mi-am dat seama ce este cu adevarat fericirea si am cautat-o in cele mai gresite locuri posibile. Mereu am avut impresia ca daca iti stabilesti un obiectiv si reusesti sa ajungi la el, ai mai facut un pas spre fericire, sau chiar ai ajuns la ea. Dar oare chiar asta inseamna fericirea? Este ceva palpabil, ceva spre care ne indreptam si la care visam mereu? Ceva ce vrem sa atingem cu mana? Poate e, poate nu e... Depinde cum privesti lucrurile. Majoritatea oamenilor vad fericirea ca pe ceva din viitorul indepartat, la care vor ajunge intr-o zi indepartata. Si eu am vazut asa fericirea mult timp. Si viata a trecut incet pe langa mine si eu am uitat sa o traiesc. Si nu mai pot sa dau timpul inapoi...
De cele mai multe ori, fericirea oamenilor este legata de lucrurile materiale. Si eu mi-am legat fericirea de lucruri materiale. Dar ai observat cum merge treaba cu lucrurile materiale? Azi le ai si te bucuri de ele, maine le ai si ti se par ceva obisnuit deja...si bucuria, fericirea ta dispare... si pornesti in cautarea unei noi fericiri, adica a unui nou lucru de cumparat, de obicei. Este si acesta un mod de a fi fericit, doar ca este o fericire de scurta durata si prea putin autentica. Tu cand ai simtit cu adevarat fericirea? Unde ai cautat-o? Dupa colt, in casa altuia, pe bancheta unei masini, in ecranul unui smartphone? De multe ori am impresia ca am confundat lucrurile pe care le folosim ca sa traim cu lucrurile care ne fac fericiti cu adevarat.