Inca de mica mi-am dorit sa locuiesc intr-o casa mare, asemeni unui castel din romanele lui Alexandre Dumas. Mereu imi imaginam cum ar fi sa ma plimb pe holurile lungi cu dale de piatra rece, cum ar fi sa citesc o carte pe o bancuta langa o fereastra inalta si luminoasa, cum ar fi sa am o gradina superba, frumos ingrijita... Cand eram mica totul suna perfect...era tot ce imi doream mai mult in viata, probabil. Odata cu trecerea anilor, insa, am devenit mai realista
si am inteles ca dorinta mea din copilarie era pur si simplu un vis. Incet, am inceput sa imi conturez un alt model al viitoarei mele locuinte: neaparat sa fie o casa, cu doua nivele, cu curte si gradina. Cred ca in perioada in care imi doream asa ceva eram inca adolescenta si cu toate ca imi ajutam mama in casa cu tot ce se putea, nu constientizam ce inseamna sa fii, de fapt, o gospodina in adevaratul sens al cuvantului, o mama, dar si o femeie care are un loc de munca, toate in acelasi timp.
si am inteles ca dorinta mea din copilarie era pur si simplu un vis. Incet, am inceput sa imi conturez un alt model al viitoarei mele locuinte: neaparat sa fie o casa, cu doua nivele, cu curte si gradina. Cred ca in perioada in care imi doream asa ceva eram inca adolescenta si cu toate ca imi ajutam mama in casa cu tot ce se putea, nu constientizam ce inseamna sa fii, de fapt, o gospodina in adevaratul sens al cuvantului, o mama, dar si o femeie care are un loc de munca, toate in acelasi timp.
Timpul a trecut si plecand din casa parinteasca pentru a ma angaja intr-un oras mai mare, am ajuns sa locuiesc intr-un apartament. Viata intr-un apartament are, ca orice lucru, si avantaje si dezavantaje. Avantajul principal era spatiul redus in care trebuia sa se faca curatenie, iar dezavantajul consta in lipsa unei gradini in care sa iti petreci timpul si imposibilitatea de a tine un animal de companie in apartament. Credeti-ma, am incercat asta cu o pisica, dar nu a mers. Imi parea rau sa o las inchisa acolo, singura, cat timp eram la lucru sau in weekend-uri, cand plecam din oras. Acest lucru m-a facut sa imi doresc din nou sa locuiesc la casa, fapt care s-a si intamplat.
Am ajuns sa locuiesc din nou la casa, intr-o zona rurala din apropierea unui oras mare, o zona in care obiceiurile vechi inca se pastreaza, oamenii punand inca accent pe cultura pamantului si cresterea animalelor. Stau si ma gandesc daca aceasta varianta e mai buna sau nu decat cea dinainte. De oras si de apartament am fugit din cauza zgomotului, aglomeratiei si a poluarii, din cauza lipsei de spatiu si a imposibilitatii de a avea un animal de companie si un loc de relaxare. In zona rurala am avut linistea dorita, spatiul de relaxare dorit, animalele de casa dorite (caini si pisici), dar in schimb m-am confruntat cu neajunsurile si greutatile vietii la tara: o gradina mare, pe care nu mi-am dorit-o, dar am cultivat-o pentru ca asa se face si asa e bine, o curte imensa care trebuia in permanenta intretinuta, cu o gramada de pomi fructiferi, cu ale caror fructe trebuie neaparat sa fac gemuri sau compoturi, pentru ca asa se face, cu vecini iscoditori care veneau neanuntati, care iti urmareau si iti criticau fiecare miscare, care stiau ca esti acasa daca una dintre masini e parcata in fata portii si care stiau la ce ora te pui sa dormi noaptea si la ce ora te trezesti dimineata, deoarece stateau si urmareau momentul in care stingi sau aprinzi luminile in casa. Pe langa toate acestea, se mai adauga si lipsa de acasa a unui sot care era mereu plecat in deplasare si care nu putea contribui, faptic, cu nimic, la treburile casnice, astfel ca totul cadea pe umerii femeii, care, de una singura, trebuia sa ingrijeasca casa, gradina, animalele de companie, trebuia sa mearga la munca si sa rezolve singura orice alte probleme s-ar ivi pe parcurs.
In prezent, locuiesc tot la casa, insa intr-o tara straina, intr-un mic orasel din apropierea unei metropole, unde nu am animale de companie si unde nu trebuie sa ingrijesc o gradina de zarzavaturi sau de pomi fructiferi, unde am linistea dorita, timpul necesar pentru mine si un sot care vine in fiecare seara acasa. Plus niste vecini carora nu le pasa daca exist sau nu, ceea ce e perfect.
Voua unde va place sa locuiti? Unde ati locuit de-a lungul vietii? La oras? La tara? Unde va simtiti cel mai bine, din toate punctele de vedere?
Sunt argumente pro si contra pentru fiecare dintre ele, tind sa cred ca pana la urma depinde cel mai mult de fiecare dintre noi, de ce ne dorim, de varsta, de ocupatii, familie si multe altele.
RăspundețiȘtergereEu spre exemplu, cand aveam 20 de ani n-as fi conceput viata la tara, imi placea agitatia orasului, prietenii mereu alaturi si multitudinea iesirilor pe care zona urbana o ofera. Acum, la 30 de ani, lucrurile s-au mai schimbat, imi place inca orasul, dar in cantitati mai reduse :). Tocmai de aceea am ales sa locuiesc impreuna cu mica mea familie la curte, intr-un loc linistit.
Bine ai revenit pe blog!
Multumesc, Larisa. Ma bucur ca am revenit. O perioada lunga de timp am pierdut din vedere cateva lucruri care imi fac placere, dar acum incerc sa remediez problema.
Ștergere