Luxemburg - Castelul Vianden

Ziua de azi a fost  ploioasa si mohorata, fapt care m-a determinat sa meditez la locurile pe care le-am vazut in ultima  vreme, pentru a  ma  binedispune. Si cautand printre amintiri, am realizat ca nu am scris un  articol despre  castelul Vianden, din principatul Luxemburg. Am fost acolo in  urma cu cateva saptamani, dar am  tot amanat sa scriu articolul. Nici nu stiu de ce am facut acest lucru, pentru ca iubesc castelele si orice este vechi, medieval si incarcat de istorie.

Si crede-ma, castelul Vianden are o istorie  lunga in spate. A fost construit in secolele XI - XIV, pe  ruinele unui castel roman, iar de-a lungul timpului a  suferit  numeroase modificari, in functie de epoca pe care a traversat-o si de stapanii pe care i-a avut. In prezent, castelul actual este varianta rezultata in urma numeroaselor restaurari efectuate dupa  o lunga perioada de abandon.

Inca de departe, castelul te impresioneaza. Situat pe  varful unei coline, la poalele  careia se afla  micul sat medieval, Vianden-ul te atrage si te  cheama spre el,  ca un miraj in desert. Daca  vizitezi  Luxemburgul, ar fi pacat sa nu vezi si acest loc  minunat. Castelul se afla la  aproximativ 40 km de capitala  Luxemburg, intr-o mica  vale linistita, inconjurata de dealuri line.

Prima incapere vizitata este sala cavalerilor, unde se gasesc expuse diverse tipuri de armuri si de arme  medievale. Ceea ce m-a impresionat pe  mine a fost greutatea armurilor, pentru ca de la distanta de un  metru pareau foarte  grele. Acest lucru m-a  facut sa ma  intreb cat de masiv trebuia sa  fie un barbat din vremurile acelea, pentru a  putea suporta greutatea unei armuri de 20 de  kg, poate. Si cum putea sa  lupte imobilizat in armura aceea? Dupa ce mi-am pus toate aceste intrebari, ciudate poate  pentru unii, am  vazut alt obiect care a ridicat si mai  multe  intrebari in  capusorul meu cel mic: o sabie lunga de  aproape 3 metri (cam atat cred ca era de  lunga, deoarece vitrina in care era expusa avea aceeasi inaltime ca si peretele incaperii respective). Nu stiu cum or fi aratat  oamenii de  acum 600- 700 de ani, dar  judecand dupa  lungimea si greutatea acelei sabii, eu mi-i imaginez ca pe  niste uriasi. Un  barbat de  talie  medie  din zilele  noastre nu cred ca ar putea sa  manuiasca o astfel de sabie sau sa  poarte o armura ca cea despre care v-am povestit mai sus. Sau poate aceasta este doar perspectiva mea de femeie mica si firava.

Sabia din mijloc este cea despre care v-am povestit

Galeria bizantina este un alt loc deosebit din castel, cred ca trebuie sa  va  aflati acolo efectiv, ca sa  intelegeti despre ce este vorba. Si o vreme mai buna decat am avut eu cred ca ar pune locul si mai bine in valoare.

Galeria  Bizantina

Alt lucru care mi-a placut in  mod special a fost semineul, aflat in diverse  incaperi din castel. De exemplu, semineul din sala banchetelor dateaza din secolul XV, iar semineul dintr-un dormitor este construit in stil gotic. Apropo de  dormitor, atunci cand l-am vazut, am spus ca  vreau sa  raman acolo. As fi dormit acolo cateva zile, daca se  putea.

Un alt lucru interesant vazut in acest castel este reprezentat de  prezenta unor  tapiserii imense,  expuse pe  peretii din diverse incaperi. Tapiteriile sunt realizate in  Flandra si dateaza din secolele XVI-XVII. Fiecare tapiterie are o tema diferita, infatisand fie un simbol, fie o  scena celebra.

Tapiterie: L'elan et la licorne

Castelul dispune si de  o sala in care este  prezentat arborele genealogic al familiilor care au detinut castelul, respectiv  familia Vianden si familia Nassau. Daca esti pasionat de acest  subiect, cred ca  o sa petreci destul timp in sala respectiva. Eu am analizat totul destul de rapid, dupa care am  trecut la  urmatoarea incapere.

Sala  Charles Arendt (in care sunt expuse cateva dintre lucrarile lui Picasso), bucataria principala sau pivnita cu vinuri sunt parti interesante ale castelului care abia asteapta sa le descoperi povestea. Sau poti sa iti inchipui tu o poveste, daca nu iti place cea reala. Ai incercat vreodata? Este destul de amuzant, te  asigur.

Las  Meninas, de  Picasso

Bucataria

 

Am parasit  Vianden-ul fericita, si mult mai  bogata decat am fost cand am calcat prima data pe  treptele sale de  piatra. Am reusit sa  mai  adaug in  mintea si in  inima mea inca  un set de  amintiri frumoase. Aceste amintiri care imi sunt atat de dragi si pe care nu va putea sa mi le ia nimeni niciodata.

Asa ca, daca treci prin zona, iti recomand sa te abati putin de la traseul tau si sa petreci o zi  minunata in acest loc deosebit. Cand vei pleca de acolo te vei simti alt om. Iti garantez!

Daca vrei sa  vezi ce am mai scris despre principatul Luxemburg, apasa aici, aici si aici.