Italia: la plimbare prin Lucca

Pe  langa Cinque Terre si Pisa, orasul  fortificat  Lucca a fost pe  lista obiectivelor de  vizitat in vacanta  in Italia de  anul acesta. Am mai vazut orasele  medievale, fortificate, dar niciunul nu a  fost  precum  Lucca. Acest  oras  frumos te  impresioneaza prin cateva elemente  distincte, despre  care o sa  iti povestesc mai  jos. La  inceput  ai  tendinta de a  spune ca  sigur  este ca  toate  celelalte si ca  nu mai poti gasi  nimic  aici care sa iti atraga  atentia, dar iti voi arata in cele ce  urmeaza ca  o astfel de  gandire este  superficiala. Orice  loc  nou este  unic in  felul sau si are  pregatite multe  surprize pentru cel care  isi doreste sa le  descopere. Si acum, sa  vedem ce  am  descoperit eu la Lucca...

Lucca vazut din Turnul Guinigi

O  sa  incep prin a  spune ca  Lucca este  situate la  aproximativ 30 km de  Pisa si de statiunea in care ne-am  cazat noi, Lido di Camaiore . Astfel, a  fost destul de  usor de ajuns  acolo. Lucca este  un oras incarcat de  istorie, deoarece a  fost fondat de catre  etrusci, iar din 180 i.Hr. a devenit colonie  romana. Interesant  este ca, incepand cu anii 1000, d.Hr., pentru aproximativ  500 de  ani, Lucca a  fost o republica independenta. In  1805 Lucca a  fost cucerit de catre Napoleon, care  si-a instalat la  conducere sora, pe  Elisa Bonaparte Baciocchi. Alte  doua  detalii de  retinut sunt  urmatoarele: la  Lucca  s-a nascut compozitorul Giacomo Puccini (cel care a  compus Madame  Butterfly) iar Dante Alighieri (cel care a  scris  Divina  comedie), si-a petrecut  o parte din exil in acest oras frumos.

Acum, primul  lucru impresionant la acest oras este  zidul de aparare al orasului, care s-a pastrat intact pana in zilele noastre. Probabil ca  te astepti la  un zid inalt de piatra, gri si amenintator. Nimic mai fals, in situatia de  fata. Zidul este inalt, e  drept, dar este din caramida si este atat de lat, incat te poti plimba in  voie pe aleea  formata. Ba  chiar circula si  bicicletele pe acolo. Mie  mi-a  placut idea aceasta de zid - promenada. Zidurile respective nu au avut niciodata scop militar, dar au aparat orasul de inundatiile provocate de  revarsarea raului din apropiere. Exista 3 randuri de ziduri, datand din epoci diferite: primul rand  dateaza din anii 200 i.Hr., al doilea  rand  dateaza din anii 1100-1200 d.Hr., iar al treilea  rand  dateaza din anii 1400-1500 d.Hr. Accesul in  oras se  face  prin 7 porti, care, de asemenea, au fost construite in perioade diferite: cele mai vechi sunt Porta dei Santi Gervasio e Protasio si Porta dei Borghi, iar cele  mai noi sunt Porta Vittorio Emanuele (1911) si  Porta San Jacopo (1930).

Bisericile sunt  un alt element deosebit in acest oras, caci sunt o  gramada. Pana nu te  uiti pe  harta nu realizezi acest lucru, insa  cand  incepi sa  le  numeri, parca nu te  mai opresti! Cred ca cel mai tare te  izbeste realitatea existentei acestor  biserici atunci cand  urci in turnul Guinigi si oriunde  intorci capul vezi o mare de  turnuri de  biserici. Daca  nu ma  crezi, te  rog  frumos sa mergi acolo si sa te  convingi cu ochii tai! Cea  mai importanta dintre ele este Catedrala Sf. Martin, o catedrala romano catolica, a carei constructie a inceput in anul 1063.

Basilica di San Frediano (pe fatada este aplicat un mozaic in stil bizantin)



Basilica di San Frediano

Colonna  Mozza si Biserica di S. Maria Foris Portam

Chiesa di San Michele in  Foro (in marmura alba)

Catedrala Sf. Martin

Catedrala St. Martin

Si daca  tot am adus aminte de  turnul Guinigi, ei  bine, trebuie sa stii ca  acesta este, probabil, cea  mai faina  chestie din Lucca si pe  care iti recomand sa nu o ratezi. Turnul acesta este mai deosebit decat alti frati ai sai, mai mari sau mai  mici, deoarece sus, in varful turnului sunt plantati - ghici ce?- niste  copaci (care simbolizeaza renasterea). Ideea mi s-a  parut  originala si interesanta, caci pana  acum eu personal nu am mai auzit de asa ceva. Si sa  nu uitam privelistea deosebita  asupra intregului oras, cu toate turnurile de  biserici care se ridica semete deasupra celorlalte acoperisuri. Turnul a  fost construit, din caramida, de catre familia  Guinigi, o familie de  negustori bogati din secolul XIII. Cred ca  turnul Guinigi mi-a placut cel mai mult aici. Chiar a  fost ceva "oau, jos palaria!".

Magazinul cu sosuri pe baza de  trufe (tartufo - in italiana) a  fost o revelatie pentru noi, caci pana  atunci nu mai gustasem nimic cu trufe (fie vorba intre noi, trufe nici acum nu am  gustat, dar in  Toscana  tot mai ajung eu). O sa il gasesti usor, trebuie doar sa fii putin atent. Stiam de  el dinainte si mi-a  atras atentia pentru ca am inteles ca se pot degusta sosurile respective (pesto-uri si altele). Preturile nu sunt  mici, dar daca  vrei "un suvenir" de  genul acesta sau daca  ai un fix cu  trufele, aici e  locul in care trebuie sa ajungi. Pentru cei care nu stiu, trufele sunt ciupercile acelea scumpe, care cresc sub pamant si care se gasesc cu ajutorul unor caini dresati in acest sens. In octombrie si in noiembrie este sezonul trufelor in Toscana, dar o sa  povestim mai mult pe tema aceasta in articolul despre gastronomia  locala.

Micul canal de pe Via del Fosso, o straduta  marginasa a  orasului, mi-a atras atentia inca de  cand l-am vazut pe  harta, asa ca a  trebuit sa ne  plimbam pe strada respectiva, in drumul nostru spre iesire. Si nu am  fost dezamagita, caci straduta e  simpatica, iar micul canal, cu apa sa limpede si cu ratustele sale se integreaza perfect in peisaj.

Mie mi-a  placut Lucca: e  frumos, e  romantic, e  diferit si deosebit: turnul Guinigi e de vis, inghetata lor de  alune e  delicioasa, magazinul cu sosuri cu trufe te atrage ca  un  magnet, bisericile au o arhitectura interesanta, iar zidul orasului cu  siguranta e  diferit de toate cele pe care le-am vazut pana acum. Merita vazut si cercetat in amanunt, mai ales pentru cei care sunt in lumea lor in astfel de locuri (asa, ca  mine).

Tu ce parere ai? Iti place?