Burg Trifels sau "cum iti strica ceata planurile de weekend"

Am  vizitat Burg  Trifels anul trecut la inceput de  noiembrie si a  fost, din pacate, ultimul castel vazut in 2015. Nu ca nu as fi vizitat destule castele in 2015, dar parca mai era loc de unul- doua... Cu toate  acestea, eu ma  multumesc si cu atat si in consecinta,  nu ma  plang.

Vremea  nu a fost prea buna, deoarece  ceata s-a incapatanat sa acopere cu perdeaua ei albicioasa si opaca fix vaile impadurite din preajma  castelului. Asta ca sa  imi faca mie in ciuda, caci stia ca vreau sa admir privelistea de sus de la castel si sa ma  cocot pe stancile abrupte si sa  privesc in gol. Daar, ca  de obicei, am stabilit ca si vizitatul pe ceata (ca si vizitatul pe ploaie) e  ok si ca  ies poze  faine chiar si in astfel de conditii meteo.

Castelul este construit pe o culme, la  500 metri inaltime, intr-o zona deluroasa, acoperita cu paduri, in landul Rheinland Pfalz (din  Saarbruecken sunt vreo 90 km pana acolo).  Interesant este  faptul ca, atunci cand este vreme buna, poti vedea de la castel ruinele altor doua cetati, care sunt  situate pe dealurile din apropiere. Bineinteles ca nu am avut parte de o astfel de  priveliste spectaculoasa, caci ceata a  avut  grija sa ascunda  bine totul in jurul castelului.

Castelul a  fost mentionat pentru prima data in jurul anului 1081 si a fost locuit pana  prin anii 1400, dupa care a  fost parasit. Prin anii 1800 castelul a  fost reconstruit, asa ca ceea ce  vedem noi astazi nu seamana nici pe departe cu originalul. Burg Trifels este vestit insa pentru faptul ca acolo a  fost  tinut  prizonier Richard  Inima de Leu, regele  Angliei, dupa ce a  fost capturat de catre Leopold V de  Austria in 1192.

Pentru o iesire de  weekend a meritat sa  vedem acest mic castel, chiar daca nu este la fel de impozant si de spectaculos ca altele pe care le-am vizitat pana acum. Mie  mi-a placut  castelul si cred ca o sa  mai merg o data acolo, ca sa pot admira  privelistea aceea deosebita de care  m-a privat doamna Ceata. Pana  atunci insa, te las sa analizezi cele cateva  poze pe care le-am facut acolo.

 

De pe aceasta stanca trebuia sa admir eu un peisaj superb...



Se vede tot in spatele meu, da?

Parca se vad niste crengi in partea dreapta jos...

Deci...nu mai am cuvinte...scapam de ceata azi??!!

Si la  final, putina culoare, totusi...