Luxemburg - Ruinele castelului Koerich

O alta  excursie surprinzatoare a  fost intr-o locatie gasita de  Manuela (GPS-ul nostru), si anume la  Koerich, in  principatul Luxemburg. Un  satuc uitat de  lume, vechi de  vreo 2000 de ani, in  mijlocul unor dealuri line  si verzi, in  ciuda anotimpului rece in care  ne  aflam. Ne-a  atras aceasta locatie datorita ruinelor castelului Koerich, construit la  sfarsitul secolului al 12-lea si inceputul secolului al 13-lea, despre care  Manuela ne semnalase ca s-ar afla acolo.

Alt  argument mai convingator nu era  necesar, se  subintelege. Si asa, urmand sugestia  Manuelei, am ajuns in  Koerich, entuziasmati de ceea ce  urma sa  vedem acolo. In incercarea de a nimeri drumul spre parcarea ruinelor castelului, furati de  peisajul satucului cochet, cu casute mici, cu acoperisuri cenusii, am gresit intrarea si a trebuit sa cautam un  loc pentru a  intoarce masina si pentru a  reveni pe  drumul cel bun. Am intors in  fata unei casute cu etaj, din piatra, ce  avea un aer distins. 

Ajunsi in  parcarea castelului, coboram din  masina si cu aparatul foto la  purtator, ne  indreptam cu  emotie spre ruinele castelului. Sincer, nu am  fost deloc incantati: niste ziduri de  piatra, gata sa  se  pravaleasca la  cea mai mica atingere, inconjurate de garduri de sarma, care sugerau faptul ca locul era in  plina  restaurare, cu toate ca  nu se  vedea nici urma de  muncitori sau de  materiale de  lucru. 

Un  alt  grup micut de  turisti afisa  aceeasi privire dezamagita ca  si noi.  Intr-adevar, nu imi inspira nimic pozitiv si nu simteam nicio vibratie din partea acestor ruine. Nu ne-am lasat descurajati, insa, si am pornit in  directia turnului unei  biserici, care se  zarea  peste acoperisurile casutelor albe. Strabatem stradutele inguste, de o  curatenie lucie, avand in vedere ca  plouase inainte sa  ajungem acolo, si admiram stilul arhitectural al locuintelor, practic, cochet si cu mult bun  gust, lipsit de  intentia de  a  epata, tipic  romaneasca. Urcam o panta  lina si dupa  putin timp ne  oprim, deoarece  privirile noastre au  surprins ceva  ce  merita  admirat si  fotografiat : o  mica  statuie din  piatra, ascunsa de  privirile curiosilor de  o perdea  discreta de  verdeata, la  baza zidului de  sustinere al micii bisericute pe care urma sa  o  vizitam- pur si simplu  superb! 

In  stanga statuii se intrevad niste scari de piatra, care urca spre  bisericuta si  cuprinsi de  emotia unei frumoase descoperiri, incepem sa  urcam, mangaiati de razele unui soare care isi arata timid  fata rotunda, dintre  nori. Ajunsi la  capatul treptelor, ajungem pe  o  mica terasa, de  unde  putem admira panorama  satucului scaldat in razele reci ale soarelui de  iarna. In  stanga noastra, pietrele de  mormant gri si reci ne  privesc  tacute. Bisericuta initiala, construita in secolul al 12-lea, a  fost distrusa, iar in locul sau a   fost construita alta,  in  jurul anului 1610, in stil renascentist, cu influente  baroce. 

In interior, cateva doamne se  roaga in  fata altarului bogat in ornamente. Intram si nu stam mult, pentru a  nu deranja si  din  acelasi  motiv, nu facem nici poze. Iesim din  nou pe  terasa de  piatra si mai admiram, pentru cateva  momente, peisajul superb care ni se  desfasoara in  fata ochilor: acoperisurile gri albastre, inghesuite si umede, care stralucesc in  bataia soarelui de  iarna.Un  loc de  vis si  potrivit pentru o dupa  amiaza de  relaxare.

Voi ati vizitat Valea  celor 7 castele din  principatul Luxemburg? Astept  parerile  voastre despre acest loc  minunat. Daca sunteti curiosi sa aflati mai multe despre principat, da-ti un click aici , aici si aici. Daca  va  intereseaza mai  multe detalii despre  Valea  celor 7  castele, puteti citi mai  multe aici.