Saarschleife pe ploaie? Bineinteles!

Ti-am mai spus eu, in alt articol, ca am vizitat destule locuri pe ploaie. Nu pentru ca ar fi plouat inca de  cand am plecat de acasa, sau pentru ca nu ne-am fi uitat la prognoza meteo, ci pentru ca ploaia, prin aceste locuri, este atat de capricioasa, incat nu tine cont nici de  prognoza meteo, nici de dorinta oamenilor. Poti pleca linistit de acasa, pe o vreme relativ buna, iar pe drum sa te trezesti ca incepe, din senin, sa ploua. Stai linistit, aici ploua si cu soare...asa ca...prognoza meteo nu prea ajuta. Iar in astfel de conditii, risti si te aventurezi sa pleci, deoarece nu vei sti niciodata daca va ploua sau nu. Si decat sa stai in casa, gandindu-te ca sigur va  ploua, mai bine iti incerci norocul si pleci la drum. Au fost zile in care am avut noroc si nu a plouat, insa au fost si zile in care ploaia nu ne-a iertat. 

Dupa aceasta introducere, trebuie sa iti  spun ca atunci cand am vizitat Saarschleife, a plouat mult si bine, in toate felurile posibile: marunt si mocaneste, cu stropi mari si rari, sau torential. Asa ca, daca vrei sa  afli toate detaliile aventurii noastre pe ploaie, te invit sa citesti in continuare.

Asadar, in urma cu o saptamana, am plecat intr-o drumetie prin padure, care a durat 5 ore, dus-intors. Nu am stiut exact unde mergem, caci nu am organizat eu iesirea, iar organizatorul a vrut sa ne faca o surpriza si nu ne-a spus ce vom vizita. Insa pe masura ce ne-am apropiat, am inceput sa imi dau seama ce urmeaza sa vedem, caci Saarschleife era unul dintre obiectivele vizate de mine pentru vara aceasta. Nu am putut decat sa ma  bucur pentru ca s-a intamplat sa vad acest loc frumos acum.

Traseul prin padure incepe din localitatea Mettlach, care se afla la aproximativ 50 de km de  Saarbruecken. Aceasta mica localitate, pe langa faptul ca este punctul de start si finish pentru traseul amintit, mai este cunoscuta si pentru ca aici se afla fabrica Villeroy&Boch, specializata in portelanuri si cristale deosebite. Despre aceasta fabrica o sa iti povestesc mai multe in alt articol.

Adevarul este ca sunt mai multe variante de trasee care duc la cel mai inalt punct de belvedere, de unde se poate admira Saarschleife. Noi l-am ales pe cel care a inceput pe malul Saarului, langa podul albastru, putin mai jos de fabrica Villeroy&Boch. De acolo am inceput sa urcam prin padure, pe o poteca ingusta, bineinteles, pe ploaie. Am uitat sa spun ca  ploaia a  inceput cam dupa ce am trecut de Saarbrucken, marunta si nu foarte deasa, dar totusi enervanta. Ne-am gandit sa nu abandonam totusi, caci poate se oprea pana ajungeam la destinatie. Cand am ajuns, ploaia s-a oprit intr-adevar, insa doar pentru a incepe din nou cand am intrat in padure. Chiar si asa, noi ne-am continuat drumul si spre uimirea noastra am constatat ca nu suntem singurii care am pornit intr-o astfel de  aventura.

Din loc in loc, poteca, care serpuieste pe marginea colinelor impadurite, ajunge intr-un loc de  belvedere. Astfel de locuri sunt binevenite pentru cate o scurta pauza, in care poti admira dealurile impadurite care se intind pana in zare si Saarul care curge silentios la vale. In unele locuri sunt amplasate bancute sau mici cabanute in care te poti adaposti de ploaie, daca este cazul. Pentru ca nu a plouat atat de tare, noi ne-am continuat de  fiecare data drumul, pana cand am ajuns la cel mai inalt punct de unde se poate admira in voie Saarschleife. Peisajul este intr-adevar deosebit, cred ca pozele te ajuta sa iti faci o idee. In varf am  zabovit mai mult, ca sa  ne odihnim, sa admiram provelistea si sa  facem niste poze. Ploaia incetase pe moment, special pentru noi, parca.

Apoi ne-am continuat traseul, caci eram abia la jumatatea drumului si era deja tarziu. Ceea ce mi-a placut cel mai mult este ca pe poteca am gasit la un  moment dat doi soricei de padure, mici, durdulii si fara griji. Nici nu s-au speriat de noi si au ramas pe poteca, dandu-ne posibilitatea sa ii fotografiem. M-am gandit sa pun mana pe ei, dar mi-a fost totusi frica.

 

De-a lungul drumului am trecut si pe  langa o ferma de struti si am  zabovit cateva  momente si acolo ca sa ii admiram.

Deoarece incepusem sa coboram dealul, ne-a fost mult mai usor si mi s-a parut ca timpul a trecut mult mai repede pana am ajuns pe malul Saarului. Cand am ajuns pe mal, ar fi trebuit sa trecem raul cu bacul, pentru a ne continua traseul. Insa toti am cazut de acord ca este mai bine sa ne intoarcem pe poteca care serpuia de-a lungul Saarului, caci eram cam obositi. S-a dovedit a fi o decizie foarte buna, caci si acest traseu a fost frumos, mai ales pentru ca poteca era umbrita de salcami infloriti, care  miroseau ametitor.

 Decizia a  fost inspirata si pentru ca, dupa vreo 10 minute de mers, a inceput sa bata un vant puternic, iar apoi, surpriza...a  inceput sa ploua torential, pana cand am ajuns inapoi in oras. Prin padure ar fi fost mult mai dificil sa ne intoarcem, datorita acelei ploi torentiale. Stai linistit, caci nu ne-am udat, nici nu am racit, caci am fost echipati corespunzator, cu umbrele. Si in plus, noi am considerat aceasta plimbare drept una foarte romantica, caci, de, nu ai prea des ocazia sa te plimbi prin ploaie, la  bratul persoanei iubite, pe malul unui rau superb.

Cand am ajuns in oras, a iesit din nou soarele, insa a continuat sa mai ploua maruntel si dupa aceea. Asta ca sa intelegi mai bine cum stam la capitolul ploaie in Saarland.

Adevarul este ca eu si sotul meu nu suntem mari amatori de astfel de trasee, pentru ca nu prea rezistam fizic. Insa de aceasta data am rezistat si ne-a placut mult, spre deosebire de un traseu similar, dar mult mai greu, pe care l-am facut la Baile Herculane, in Romania. Atunci a fost dezastru, caci ma opream din 3 in 3 minute ca sa ma odihnesc. Traseul respectiv era si foarte in panta, chiar daca poteca era in zig zag. Cel de aici insa este mai usor, caci nu este abrupt, dealurile fiind destul de line. Parerea mea este ca traseul este accesibil chiar si celor care nu prea rezista  fizic, asa ca  mine. Problema nu tine de dificultatea traseului, ci de lungimea acestuia, deoarece sunt aproximativ 15 km dus- intors. Deci este  destul de  mult de mers pe jos. Insa am vazut si familii cu copii care au ales acest traseu.

Raul inainte de ploaie

Mai trebuie sa  mentionez faptul ca, daca decizi sa efectuezi intregul traseu, bacul cu care se trece Saarul este contra cost, aproximativ 2  euro de  persoana. Bacul functioneaza pana la ora 18.00, asa ca programeaza-ti traseul astfel incat sa ajungi sa treci raul pana la aceasta ora, caci altfel nu mai poti continua traseul respectiv. Pe  partea cealalta de rau te asteapta inclusiv ruinele unei mici cetati, asa ca nu ai cum sa te  plictisesti daca continui traseul. Daca nu vrei sa mai urci si sa cobori dealuri pe partea cealalta de rau, poti sa faci ca  noi si sa mergi pe aleea ce  serpuieste de-a lungul raului, pana in oras.

Per total, mie mi-a placut mult acest traseu prin natura. Am facut miscare, am respirat aer curat, am vazut un peisaj superb si ne-am imprietenit cu soarecii de padure. A, si am facut o plimbare  romantica  prin ploaie!

Tu ai vazut acest loc frumos? Ce parere ai despre acest gen de trasee?